Cărţi pentru şcoală.

  Hei!
Vreau să discut despre ceva important. 
   Acum câteva zile am făcut cunoştiinţă cu două fete. Fiind într-un loc în care se afla o hărmălaie de nedescris şi cum nimeni nu mă băga în seamă, m-am decis să-mi scot cartea. Poate că vă întrebaţi cum aş fi putut să mă concentrez, dar doresc să menţionez că aveam căştile la mine.
 Timpul trecea, iar eu mă adânceam din ce în ce mai multîn carte Două fete s-au aşezat lângă mine. Au făcut cunoştiinţă cu mine. Bineînţeles că m-am panicat, pentru că atunci când fac cunoştiinţă cu o persoană, tind să cred că las o impresie proastă, dar trecând peste acest detaliu, cele două fete mi-au zis următorul lucru:
- Dacă doreşti să stai cu noi, îţi zicem că n-o să-ţi mai placă să citeşti. 
Am îngheţat. S-au strâmbat la cartea mea şi mi-au zis direct în faţă că cititul e naşpa. În general, eu nu am nimic cu persoanele cărora nu le place să citească. Am prieteni care nu sunt cititor, dar măcar nu se uită cu scârbă la carţile mele şi nici nu-mi spun că cititul e "naşpa".
Până la urmă, ca să întrerup tăcerea stânjenitoare care s-a lăsat printre noi, le-am întrebat dacă au citit alteceva decât cărţile de şcoală. Mi-au răspuns că tot ce au citit a fost doar pentru şcoală şi astfel au ajuns la această părere.
   Ideea mea este că cititul (din punctul meu de vedere) este unul dintre cele mai frumoase activităţi pe care le poţi face în week-end. Dacă ai avut de citit pentru şcoală "Amintiri din copilărie" de Creangă şi nu ţi-a placut, asta nu înseamnă că cititul e nasol. E ca şi cum te-ai uita la un fel de mâncare şi ai zice că nu-ţi place, fix înainte să-l fi gustat. Aceasta este părerea mea; eu care acum un an mă strâmbam la toate cărţile, doar pentru că mă obligau mama şi profesoara de la şcoală să citesc.
  Secretul este să încerci tot mai multe cărţi până când una reuşeşte să te aducă în această lume a cărţilor.
  Aceasta este doar impresia mea şi sper că nu am dezamăgit pe nimeni cu această postare,.
Audra.