Cărţi pentru şcoală.

  Hei!
Vreau să discut despre ceva important. 
   Acum câteva zile am făcut cunoştiinţă cu două fete. Fiind într-un loc în care se afla o hărmălaie de nedescris şi cum nimeni nu mă băga în seamă, m-am decis să-mi scot cartea. Poate că vă întrebaţi cum aş fi putut să mă concentrez, dar doresc să menţionez că aveam căştile la mine.
 Timpul trecea, iar eu mă adânceam din ce în ce mai multîn carte Două fete s-au aşezat lângă mine. Au făcut cunoştiinţă cu mine. Bineînţeles că m-am panicat, pentru că atunci când fac cunoştiinţă cu o persoană, tind să cred că las o impresie proastă, dar trecând peste acest detaliu, cele două fete mi-au zis următorul lucru:
- Dacă doreşti să stai cu noi, îţi zicem că n-o să-ţi mai placă să citeşti. 
Am îngheţat. S-au strâmbat la cartea mea şi mi-au zis direct în faţă că cititul e naşpa. În general, eu nu am nimic cu persoanele cărora nu le place să citească. Am prieteni care nu sunt cititor, dar măcar nu se uită cu scârbă la carţile mele şi nici nu-mi spun că cititul e "naşpa".
Până la urmă, ca să întrerup tăcerea stânjenitoare care s-a lăsat printre noi, le-am întrebat dacă au citit alteceva decât cărţile de şcoală. Mi-au răspuns că tot ce au citit a fost doar pentru şcoală şi astfel au ajuns la această părere.
   Ideea mea este că cititul (din punctul meu de vedere) este unul dintre cele mai frumoase activităţi pe care le poţi face în week-end. Dacă ai avut de citit pentru şcoală "Amintiri din copilărie" de Creangă şi nu ţi-a placut, asta nu înseamnă că cititul e nasol. E ca şi cum te-ai uita la un fel de mâncare şi ai zice că nu-ţi place, fix înainte să-l fi gustat. Aceasta este părerea mea; eu care acum un an mă strâmbam la toate cărţile, doar pentru că mă obligau mama şi profesoara de la şcoală să citesc.
  Secretul este să încerci tot mai multe cărţi până când una reuşeşte să te aducă în această lume a cărţilor.
  Aceasta este doar impresia mea şi sper că nu am dezamăgit pe nimeni cu această postare,.
Audra.

M-am apucat de un blog, e o introducere nașpa, nu mă judeca după ea, te rog.

      Hey!

    Ar trebui să fie simplu, dar nu este așa. M-am apucat de un blog și nu știu cat o să scriu la el, dar ideea e că însfârșit am un loc unde pot să mă exprim liber. Unde pot sa-mi împărtășesc dragostea și opinia despre cărți. Trecând peste această introducere stânjenitoare și penibilă, vă urez bun venit pe blogul meu, în care cel mai probabil nu o să postez regulat. 

    Numele este "Pisica de Biblioteca", pentru că termenul "șoarece de bibliotecă" mi se pare jignitor. Nu cred că trebuie să clarific de ce am ales pisica pentru a-mi fi mascotă, dar este destul de evident că port o dragoste imensă pentru pisici. 

  Pseudonimul meu este Audra*, nu doresc a-mi afisa adevarata identitate de teamă că dacă cineva din rândul persoanelor pe care le cunosc îmi va descoperi blogul ar putea să mă batjocorească sau sa râdă de mine. Oricum ar fi, eu sunt Audra. Și probabil voi ramane așa până când o să mă plictisesc de scris articole.

*Audra-Odra (mi-au luat câteva încercări greșite până când mi-am dat seama cum se citește acest nume complicat)

  Îți urez o zi buna și ne vedem în viitorul apropiat cu o nouă postare.

 Ciaules,

Audra.