Cartile mele preferate din anul 2016

   Saru' mana, dragi soareci de biblioteca. LA MULTI ANI!
   Stiu ca probabil mi-am pierdut singurii cititori, pentru ca n-am postat nimic in ultimul timp, totusi m-am hotarat sa reapar pe internet cu coada intre picioare ca sa-mi spal toate pacatele. Va prezint cinci carti (o serie/trilogie/duologie/etc. sunt considerate o carte) care mi-au marcat anul 2016 (in sens bun).


1. Trilogia Mara Dyer de Michelle Hodkin

  Cele trei carti pe despre care am discutat aici m-au adus intr-o stare minunata. Nu vreau sa intru in detaliu despre cartile astea, pentru ca simt asa un sentiment de deja vu, adica deja am vorbit despre ele prin august. V-am lasat un rand mai sus link-ul de la review.


2. Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys.

    AM INTALNIT-O PE ACEASTA FEMEIE MINUNATA SI MI-A SEMNAT CARTEA!!!!
prin octombrie editura Epica Publishing House a organizat lansarea cartii, Printre tonuri cenusii. intr-o asa maniera, astfel incat Ruta sa ne prezinte povestea. A fost genial, o ador pe femeia aceea.
   Acum ca i-am citit cartea, pot sa spun ca o ador si mai mult. Este o poveste trista despre Lituania in cel de-al doilea razboi mondial. Lina, o lituanianca de doar saisprezece ani este deportata impreuna cu familia ei in Siberia, Povestea urmareste chinurile prin care au trecut oamenii considerati tradatori ai Uniunii Sovietice.
   Va recomand cu draga inima aceasta carte, mai ales ca e iarna, iar cartea este fictiune istorica. Este o poveste de-a dreptul emotionanta, imi va ramane mereu in inima.

3. Cinder de Marissa Meyer.

  Daca ati vizionat vreodata booktube, atunci cred ca stiti cred ca stiti ce e aceasta carte. Ea face parte din seria Lunar Chronicles, pe care din pacate n-am reusit s-o termin, dar sper ca in anul 2017 voi reusi sa ajung la finalul ultimei carti. Povestea este despre Cenusareasa, doar ca versiunea cyborg. Mai multe nu vreau sa spun, pentru ca eu am citit cartea stiind doar chestia asta, so....


4. Empire of Storms de Sarah J. Maas

   Fun fact: Am vrut sa fac review despre cartea asta. Imi luasem inclusiv notite si facusem poza d-aia artsy la carte, DAR surprinzator (si nu glumesc acum), am uitat sa scriu recenzia. Am uitat sau celebra zicala "n-am apucat" Nu aluzionez ca o sa fac asta in viitor.
   Trecand inapoi la subiect, cartea asta a fost fabuloasa as always, am inceput-o in ziua in care s-a lansat prin puterea ebook-ului si am terminat-o a doua zi, A fost superba, ca toate cartile lui Sarah J. Maas.
   Pentru nestiutori, Empire of Storms este a cincea carte din seria Tronul de Clestar , valabila la editura Rao pana la vol. 3. 

MARELE FINAL
5. A Court of Mist and Fury de Sarah J. Maas
  (femeia asta are surprinzator doua carti pe lista mea)
  CARTEA MEA PREFERATA DIN 2016, IMI VA RAMANE MEREU IN SUFLETEL LOVELOVELOVELOVE LINK LA REVIEW AICI VREAU VOLUMUL TREI ACUM!
Sper ca ati inteles ce cred eu despre cartea asta. Basically, este cea mai tare carte din  lume. 
Fun Fact 2: Cele trei carti care imi vor ramane mereu in suflet sunt Talismanele mortii de J. K. Rowling, Clockwork Princess de Cassndra Clare si A Court of Mist and Fury, voiam doar sa va anunt ^^

  Sper ca v-a placut acest articol, daca nu asta e,'
Ciaules Baules, Audra.

Fără chef de cărţi

Hey!

   Azi o sa vorbesc despre situaţia mea actuală. N-am chef de cărţi. În engleză există un termen numit "reading slump". În română, pe de altă parte, n-am idee. În ultimul timp am citit foarte multe cărţi, dar cartea care mă opreşte din a citi incontinuare este A Court of Mist and Fury de Sarah J. Maas. (Am vorbit despre ea acum câteva zile.) De vreo două, trei săptămâni am această problemă, nu mă pot lega de o carte. 

    Am căutat pe youtube soluţii, dar efectiv toate videoclipurile sunt la fel, urmăresc acelaşi tipar: încearcă mai multe cărţi, ia o pauză, Netflix. Pe bune, m-am săturat de videoclipurile alea! Aşa că mi-am conceput propriile metode de a trece peste această fază.

Înainte am făcut următoarele lucruri care m-au ajutat să ies din starea asta neutră. 
    În ultimele săptămâni n-am urmat paşii ăştia pentru că, ei bine.... există Sims! Sims 2, 3, 4. Da! Sunt obsedată de toate! Joc de vreo zece ani jocul ăsta... asta şi încă încerc să scriu la cartea mea de zor. Mă rog, deja mă abat de la subiect, astea-s lucrurile care m-au ajutat în trecut şi pe care o să le fac după ce termin articolul ăsta tâmpit!

1. Îmbracă-te în cele mai comode pijamale, ia-ţi un ceai, dă drumu la o lumânare parfumată şi relaxează-te. Dă aerul condiţionat pe 16 grade şi ascunde-te sub o pătură. Ia o carte cu tine şi începe s-o citeşti. Dacă te relaxezi o să poţi sa te concentrezi la carte.

2. Nu citi George R.R. Martin, Brandon Sanderson sau orice clasic de pe planeta asta. Alege cărţi uşoare şi scurte. Astea sunt cărţile pe care le recomand:

a. Orice de autoare Stephanie Perkins. Toate cărţile ei se găsesc la editura Epica. Sunt geniale, îmi plac foarte mult. Basically fiecare carte a  ei are câte o poveste de dragoste. Sunt drăguţe şi amuzante.

b. Juranlul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. Asta este cartea mea preferată şi o să rămână mereu aşa. Sunt mai multe scrisori de la un adolscent pe nume Charlie care povesteşte despre viaţa lui. După părerea mea fiecare om care trece prin adolescenţă trebuie să citească această carte. Sunt atâtea de învăţat din şi e atât de drăguţă. Eu am citit cartea anul trecut şi ce mi se pare genial e că ascultam albumul Long Way Down de Tom Odell şi se potriveşte perfect cu cartea. E gennial. Ok, deja vorbesc prea mult.Btw, există un film după carte cu Logan Lerman şi Emma Watson.

c. Harry Potter. Nu-mi pasă cine eţti, sigur ai citit cărţile astea. Sau măcar ai văzut fimele. Reciteşte cărţile sunt atât de mişto. Nu cred că trebuie să explic de ce trebuie citite.

d. Următoarea carte este Baltagul de Mihail Sadoveanu. Da da, vezi să nu! Fac mişto de voi. De fapt următoarea carte e Mara Dyer: Începutul de Michelle Hodkin. Am o recenzie aici. Nu vreau să vorbesc prea mult pentru că simt că mă repet, aşa că dacaă vrei, citeşte recenzia şi întoarce-te.

aparent am încetat din a mă exprima la persoana a doua, plural

3. Următorul sfat şi ultimul, e să nu citeşti cărţi într-o limbă străină. Eu citesc cărţi în limba română, engleză şi foarte rar, germană. Citesc în engleză pentru că nu toate cărţile care-mi plac mie sunt publicate în limba română, aţa că o dau pe engleză. Când sunt într-o situaţie d-asta, însă, citesc doar în limba mea maternă, română. E puţin mai simplu de înşeles.

 Cu toate fiind spuse, v-am pupat pe toţi şi m-am cărat.

Ciaules,
Audra.

A Court of Mist and Fury

   Vă amintiţi când am spus că Mara Dyer sunt cele mai bune cărţi pe care le-am citit anul ăsta? Ei bine, pot să spun cu părere de rău că v-am minţit. A Court of Mist and Fury  de Sarah J. Maas e cea mai bună carte pe care am citit-o in 2016.
 Se face ca acum două săptămâni mi-am deschis Ebook-ul şi m-am apucat de citit. N-am putut s-o las din mână. În comparaţie cu prima carte, A Court of Thorns and Roses (am recenzie dacă vă interesează), nu m-am plictisit deloc. Prima carte e destul de plictisitoare, dar asta.... OMG!
    5/5 pe Goodreads. Nu vreau să fac un rezumat, pentru că am făcut deja unul la recenzia mea fără spoilere pentru ACoTaR. Link aici.
    Acum vreau să trec la spoilere. Afară, cei care n-aţi citit cartea (Deşi nu cred că cineva îmi citeşte recenzia oricum)

   

SPOILERE
 3
 2
 1
    Tamiln e un măgar. Deşi nu pot să nu simt puţină compasiune pentru el. Mă înţelege cineva?
El chiar o iubeşte pe Feyre, iar acea iubire l-a determinat să facă nişte lucruri...bolnave şi....tâmpeşti. Să-ţi încui iubita în propria casă? Şi totuşi îmi pare puţin rău de el, pentru că la fel ca Feyre a rămas traumatizat, numai că Feyre îşi exprimă tulburările într-un mod mult mai raţional...
    Next... Rhysand. Nu există team Rhysand sau team Tamlin, există doar Rhysand. Iar în cealaltă carte tot aşa, nu există team Rhysand sau Tamlin, doar Tamlin. Deci tot triunghiul ala de dragoste e kaputt.
    Rhysand şi Amren sunt personajele mele preferate din întreaga carte.
    Faptul că Rhysand şi Feyre sunt oficial făcuţi unul pentru celălalt mă face să mă simt foarte bine. Ador ideea asta. Trebuie să recunosc că atunci când regele ăla nebun a rupt acea afacere dintre ei doi m-a făcut să pic în plasa şiretlicului lui Feyre. Chiar am crezut că nu o să mai formeze o pereche. 
    Acum că Feyre este o High Lady şi spionul lui Rhysand sunt chiar curioasă să văd ce se va întâmpla în cartea următoare. Mai ales că Tamlin cel mai probabil o să-i facă avansuri sexuale. Vreau cartea aia acum! Vreau să ştiu ce se va întâmpla!!!!!!!
    A, da! Şi faza aia cu inelul de logodnă. Când mă-sa i-a spus că dacă femeia lui o să reuşească să recupereze inelul o să fie în stare să supravieţuiască o căsătoarie cu Rhysand. Chestia aia e superbă!
    Vreau să trec la lumea lor. Da, arată ca Mare Britanie, dar e foarte mişto. Îmi place foarte mult cum sunt poziţionate curţile, dar îmi pare rău de oameni că n-au prea mult teritoriu în comparaţie cu zânele. 
  Btw, sunt singura care a observat că oraşul desenat pe copertă e de fapt Florenţa? Nu? Doar eu?
    Mai pe scurt, vreau să închei recenzia asta de rahat spunând că mi-a fost prea lene să-mi iau notiţe, iar acum că au trecut deja vreo două săptămâni nu pot să-mi dau prea mult cu părerea, pentri că gândurile nu sunt proaspete. So.... scuze că v-am irosit timpul
  Btw, poza asta e atât de acurrate. Nu ştiu cine a făcut-o, dar e genială. 

Mara Dyer

Hey!
  Ar trebui să-mi cer scuze că n-am postat nimic de ceva timp, dar nimeni nu-mi citește blogul, so...
Ok, să trecem la lucruri serioase, am venit aici cu o nouă recenzie. Nu vă faceți griji, o să vă anunț când vin spoilerele. Azi vreau să vorbesc despre trilogia Mara Dyer de Michelle Hodkin. 5/5 pe Goodreads, cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta.
Să începem!

Cartea 1. The Unbecoming of Mara Dyer aka Mara Dyer:Începutul

  Prima carte a fost super, 5/5. Am citit-o în română, pentru că este tradusă, la Trei. Ar trebui să bag acum un rezumat. Ok. O să încerc să-l fac scurt și la obiect, pentru că am multe de zis.
  Mara Dyer duce o viață normală, o are pe prietena ei cea mai bună Rachel si pe frații Jude și Claire Lowe. Într-o noapte se duc să doarmă într-un azil vechi, care abia de se mai ține pe picioare. 
Din nefericire, azilul se prăbușește, preitenii ei mor, iar ea rămâne în viață puternic influențată de ce pățise. 
   Se hotărăște să se mute în Miami, Florida împreună cu familia ei, pentru un nou început. Acolo îl întâlnește pe chipeșul Noah Shaw (fuckboy-ul școlii). Pe parcursul anului ei școalar, Mara duce o tipică poveste de dragoste adolescentină, dar care se împletește cu un alt fir narativ ce duce la distrugerea ei. Începe să aibă halucinații cu prietenii ei morți și să înnebunească din ce în ce mai tare pe zi ce trece. Astfel Michelle Hodkin împletește două genuri de povestiri, horror cu dragoste, și crează o poveste epică plină de acțiune și suspans.
  (Ultima propoziție ar trebui să se afle pe coperta cărții în urma recomandării unui autor.)
  Acum o bag p-aia cu "a fost interesanta, fascinantă". Dar nu, pe bune. Cartea a fost fenomenală și a fost interesantă în adevăratul sens al cuvântului. M-a înspăimântat, dar în același timp m-a făcut să râd. Deci ce să spun, e epică.
  Un ultim lucru pe care vreau să-l spun despre prima carte, este că traducătorul (al cărui nume nu-l știu, pentru că mi-e lene să iau cartea) este noua mea persoană preferată. #traducătorgoals (*facepalm*) 
   Simt că nimeni nu îi laudă destul pe traducători, ci sunt mai degrabă ignorați. Știu că traducătorul ăsta a făcut o treabă foarte bună! Felicitări lui!

   Acum că am terminat cu partea întâi din această postare, vreau să vă dau afară pe voi, cei care nu ați citit cărțile. Încep spoilerele! Și nu citiți mai departe, pentru că povestea e superbă și nu vreau să vă stric experiența. Mai ales după cartea a doua, mate. (ăsta a fost un spoiler)
Btw, cărțile 2 și 3 nu sunt încă traduse
SPOILERE- dispari dacă n-ai citit!

   Așa! Deci. 

   Vreau să vorbesc despre finalul carții a doua, The Evolution of Mara Dyer. Maaamăă! Eram efectiv distrusă, voiam să intru pe net și să caut dacă Noah e mort, dar mi-am zis "Nu! Audra, citește următoarea carte și cei afla!" Nu m-am uitat, nu vreau să dau un exemplu negativ. 

Pentru cartea a doua dau 5/5.

    Ultima carte, The Retribution of Mara Dyer. Ok, deci îi dau 4.5/5 , asta pentru că nu mi-a plăcut cum a fost scris finalul. La partea cu persepectivele Mara-Noah. Nu puteam să diferențiez persoana, iar Noah era efectiv obsedat și mult prea amorezat. Sunt vinovată de asta, și eu am făcut-o în urmă cu ceva timp la cartea mea, o înțeleg pe scriitoare. Și totuși m-a făcut să-i dau rating-ul ăsta. 

    Mi-a plăcut foarte mult cum s-a terminat, "My name is not Mara Dyer....". Mi s-a părut atât de tare, aproape m-a făcut să plâng. Ascultam Renegades de X Ambassadors când s-a sfârșit. Dacă o să se fac vreun film, vreau să fie pe coloana sonoră.

Asta e tot pentru postarea de azi. Ciaules,

Audra.

A Court of Thorns and Roses

Hei!
N-am postat nimic în ultimele zile, pentru că m-am simţit destul de descurajată, având în vedere ca abia am început acest blog, iar gândurile pesimiste si paranoice nu au ezitat să mă bântuie. 
În ultimele zile am reuşit să citesc multe cărţi, iar cea pe care am terminat-o ieri este A Court of Thorns and Roses de Sarah J. Maas. Acum câteva zile a apărut al doilea volum din trilogia din care aceasta carte face parte, drept pentru care m-am gândit s-o citesc. Am pariat cu cel mai bun prieten al meu pe 10 lei că o voi termina într-o zi si jumătate. Surpriză, am castigat! Am terminat-o in exact 24h.
      Povestea urmăreste aventurile unei fete pe nume Feyre, care trăieşte într-o lume în care se află două specii: Zânele, cele care conduc şi oamenii, care sunt despărtiti de fae prin intermediul unui zid magic (care în imaginaţia mea arată ca cel din GoT).Feyre este un om, bineînţeles foarte sărac. Aceasta incearcă să aibă grijă de familia ei care locuieşte într-o cocioabă în pădure, astfel vânează pentru surorile si tatăl ei. 
     Într-o zi, găseşte un lup imens în apropierea zidului. Stiind ca ca este un fae, plina de ură faţă de specia lui, îl ucide. Un lord al zânelor o pedepşeste, astfel îi oferă şansa de a evita executarea, în schimb ca ea să trăiască pentru tot restul vieţii ei la palatul lui.
După cum probabil unii dintre voi aţi observat, cartea este o repovestire de la Frumoasa şi bestia. Mie personal cartea mi-a plăcut, i-am dat 4/5 stele pe goodreads. Sarah J. Maas a scris şi seria Tronul de Cleştar, cărţile sunt disponibile la Editura Rao, dacă vă interesează. Le-am citit pe toate si le ador. Cartea asta, din câte am auzit, o să apară în curând tot la Rao.
      Aceasta a fost o recenzie scurtă, nu prea detaliata; ştiu, dar nu am dorit să mă repet la părerea proprie sau să las spoilere, pentru că şi-ar fi pierde farmecul. Sper că v-a placut postarea mea şi ne revedem în viitorul apropiat. 

O zi bună,
Audra.

Cărţi pentru şcoală.

  Hei!
Vreau să discut despre ceva important. 
   Acum câteva zile am făcut cunoştiinţă cu două fete. Fiind într-un loc în care se afla o hărmălaie de nedescris şi cum nimeni nu mă băga în seamă, m-am decis să-mi scot cartea. Poate că vă întrebaţi cum aş fi putut să mă concentrez, dar doresc să menţionez că aveam căştile la mine.
 Timpul trecea, iar eu mă adânceam din ce în ce mai multîn carte Două fete s-au aşezat lângă mine. Au făcut cunoştiinţă cu mine. Bineînţeles că m-am panicat, pentru că atunci când fac cunoştiinţă cu o persoană, tind să cred că las o impresie proastă, dar trecând peste acest detaliu, cele două fete mi-au zis următorul lucru:
- Dacă doreşti să stai cu noi, îţi zicem că n-o să-ţi mai placă să citeşti. 
Am îngheţat. S-au strâmbat la cartea mea şi mi-au zis direct în faţă că cititul e naşpa. În general, eu nu am nimic cu persoanele cărora nu le place să citească. Am prieteni care nu sunt cititor, dar măcar nu se uită cu scârbă la carţile mele şi nici nu-mi spun că cititul e "naşpa".
Până la urmă, ca să întrerup tăcerea stânjenitoare care s-a lăsat printre noi, le-am întrebat dacă au citit alteceva decât cărţile de şcoală. Mi-au răspuns că tot ce au citit a fost doar pentru şcoală şi astfel au ajuns la această părere.
   Ideea mea este că cititul (din punctul meu de vedere) este unul dintre cele mai frumoase activităţi pe care le poţi face în week-end. Dacă ai avut de citit pentru şcoală "Amintiri din copilărie" de Creangă şi nu ţi-a placut, asta nu înseamnă că cititul e nasol. E ca şi cum te-ai uita la un fel de mâncare şi ai zice că nu-ţi place, fix înainte să-l fi gustat. Aceasta este părerea mea; eu care acum un an mă strâmbam la toate cărţile, doar pentru că mă obligau mama şi profesoara de la şcoală să citesc.
  Secretul este să încerci tot mai multe cărţi până când una reuşeşte să te aducă în această lume a cărţilor.
  Aceasta este doar impresia mea şi sper că nu am dezamăgit pe nimeni cu această postare,.
Audra.

M-am apucat de un blog, e o introducere nașpa, nu mă judeca după ea, te rog.

      Hey!

    Ar trebui să fie simplu, dar nu este așa. M-am apucat de un blog și nu știu cat o să scriu la el, dar ideea e că însfârșit am un loc unde pot să mă exprim liber. Unde pot sa-mi împărtășesc dragostea și opinia despre cărți. Trecând peste această introducere stânjenitoare și penibilă, vă urez bun venit pe blogul meu, în care cel mai probabil nu o să postez regulat. 

    Numele este "Pisica de Biblioteca", pentru că termenul "șoarece de bibliotecă" mi se pare jignitor. Nu cred că trebuie să clarific de ce am ales pisica pentru a-mi fi mascotă, dar este destul de evident că port o dragoste imensă pentru pisici. 

  Pseudonimul meu este Audra*, nu doresc a-mi afisa adevarata identitate de teamă că dacă cineva din rândul persoanelor pe care le cunosc îmi va descoperi blogul ar putea să mă batjocorească sau sa râdă de mine. Oricum ar fi, eu sunt Audra. Și probabil voi ramane așa până când o să mă plictisesc de scris articole.

*Audra-Odra (mi-au luat câteva încercări greșite până când mi-am dat seama cum se citește acest nume complicat)

  Îți urez o zi buna și ne vedem în viitorul apropiat cu o nouă postare.

 Ciaules,

Audra.